Odata ce te-ai plafonat, acolo ramai. Nu mai speri la nimic nou, iti place tot ce este acolo si esti multumit. La asta
ma gandeam eu in gara, la coada la bilete. Nu stiam nimic despre mine, dar deja pesudofilosofam despre existenta altora in
general. Cu un rucsac in spate in care zacea misterul si dezlantuirea intelectualului din mine, care desi uitat undeva intr-o
sticla primita in cap, eram sigur ca exista. In fata mea am un fel de taran-oltean, un fel de maneleala ambulanta cu sacosa
impletita plina cu carne-lapte-branza-oua. Si pute, pute si doare de parca iti loveste cineva mostenitorii cu un pulan, la
intervale fixe. Mancarea, vai mancarea, miroase numai bine de manglit din geanta, dar el repulsa cu cel mai autohton miros de
cacat; pe langa transpiratia lui, irezistibila mustelor. Nu mai stiu care exact, cacatul de el, cactul de la curul lui sau
transpiratia atragea cacalau muste care deja erau stoluri de acuma. Cacat, exagerez, miroase cam cum imi duhnea sub-bratul mie
dimineata. WalkingHoit am sa ii zic. Am 12 bipezi in fata mea si toti cu cupoane de pensii, in afara de Ea. Ea este pe la
douazeci si enjpe de ani, studenta sigura. E cea mai completa, fara defecte vizibile, femeie care am vazut-o decand ma stiu;
Ceea ce e cam de vreo 8 ore.
Plus mediul de gara Romaneasca cam asta era tot. Ma uit la unul din buzunarele mele, pe dinafara arata de parca ar avea
ceva in el. Pe dinauntru nu. E asa de gol, putin mai gol decat creata de dimineata. Zi si tu cat de bou am putut fi, sa las o
fetiscana si vaginul ei expus pericolelor lumii. Daca intra cineva pe usa lasata larg de mine si nu avea destula grija de el?
(Vagin)
Cumva incep sa ma cunosc fara sa ma stiu. E bine, cred.
Mai am cam 200 de lei si vreo 500 forinti. Poate gasesc undeva sa schimb valuta asta in ceva utilizabil. Nici nu vreau
sa stiu de unde am bani maghiari la mine. Sunt destul de calm pentru cacatul in care sunt. Inca nu mi-am dat seama ce se
intampla, dar toate la timpul lor. As da orice sa gasesc ceva de mancare. Coaja aia de pizza mi-a tinut de foame pana am
inghitit-o; ma gandesc ca mi-as da si un rinichi pentru un cheese burger.
Altceva decat o dugheana la care au numai carnati, paine si mujdei nu gasesc. Ma multumesc cu atat deocamdata. Unde ma duc
acuma? La apartament nu ma mai intorc, in Cluj nu cunosc pe nimeni din cate imi aduc aminte, ma duc sa caut barul cu canapele
rosii. Imi amintesc numai chestii inutile. De ce nu m-a sunat nimeni inca?
Cacat de coada puturoasa. Proaspat informat cum ca trenul meu spre tara fagaduintei, oricare ar fii aia, pleaca maine
dimienata. Cumva am aflat ca pana maine numai persoanale locale circula. Decid repede tare sa plec de la ghiseul 3. Ma plimb in
jurul garii de 2 ore deja, e amiaza. Sunt plecat de cel putin 3 zile de… de unde am plecat, moldova cred. Poate nu e telefonul
meu sau poate le-am zis la toti ca plec si ca nu vreau sa fiu deranjat dar chiar la toti am zis? Nu prea cred.
Tot car dupa mine de dimineata un rucsac si inca nu m-am uitat in el. Atata lipsa de interes, probabil e al meu. Il
deschid si primul lucru care vad e un morman de bilete de tren. Futere, sunt de peste tot din tara, nu pot sa fac o ruta cu ele.
Bucuresti-Constanta, Timisoara-Craiova, Eforie N-Eforie S, Vatra dornei-Ilva mica. Nimic din moldova, din Iasi, Suceava, nimic.
O bucata de hartie mototolita intre bilete, o legitimatie de camin. Sunt student si sunt din Iasi! Macar nu am aberat pana
acuma degeaba. Totusi nu ma vad pe mine student la o facultate oridinara cu colegi ordinari. Dar, e poza mea si e numele meu,
Alex. Macar stiu ca nu ma cheama Gheorghe sau alt nume de padurar. Ar fi de cacat asta, nu? Mai departe, pastilele mele, deci mi le-am pus in
bagaj, stiam ca am sa plec, nu sunt din greseala aici. Da, si e telefonul meu, am incarcator la el. Parca ma simt mai bine. Ma
duc sa imi iau bilet ceva mai impacat de data asta. Si gara e mai altfel acuma ca tot am lamurit ca sunt din Iasi, oras profund
mirositor. La casa 3 nu mai e coada, e o ora buna de cumparat bilete.
Ta-da-da-da, ta-da-da-da, ta-da-da, da-da, suna telefonul.
